Le-aţi arătat cât de frumos poate fi Craciunul!

Ce-ar mai fi de spus acum, la sfârşit? Decât că a meritat...a meritat din plin!
Nu am să spun la ce oră ne-am trezit marţi şi nici cum am cărat pachetele până la maşină.Nu mai contează. Am să zic că în jur de 7.30-8.00 eram la Şcoala Nr.181 din Bucureştii Noi. Cei doi paznici ne-au dat o mână de ajutor la descărcat. Ne-am stabilit sediul temporar la bibliotecă, unde ne-a întâmpinat directoarea şcolii. După ce am discutat ultimele detalii, ne-am echipat cu vestoanele de la Crucea Roşie şi cu căciuliţele de Moş Crăciun şi am început. Am început să le aşternem zâmbete pe faţă micuţilor. (Ţin să vă mulţumesc din nou tuturor celor care au fost alături de noi!)

Eu m-am aflat pe toată durata acţiunii în spatele camerei foto, aşa că tind să cred că am văzut şi lucruri pe care colegii mei poate le-au ratat. Mi-a revenit şi misiunea să pregătesc intrarea "spiriduşilor" cu cadouri în fiecare clasă. Astfel am avut ocazia să văd emoţia, bucuria şi uimirea în ochii lor. Am văzut cum li se luminau chipurile când aflau că le-am pregătit o surpriză. Trebuie să spun că toţi îl aşteptau pe Moş Crăciun să vină în vacanţă, însă cu siguranţă că nu la mulţi ar fi ajuns cu tolba prea plină. Cadourile pe care le-am oferit noi (de fapt voi), poate nu atât de consistente pe cât ne-am fi dorit, i-au bucurat şi i-au surprins în acelaşi timp. Am reuşit să le arătăm că au de ce să fie cuminţi şi anul care vine.

Nu pot să nu amintesc de un moment care m-a emoţionat atât pe mine, cât şi pe colegii mei. După ce am împărţit pachetele la grupa mare de la grădiniţă, am mai stat un pic cu copiii, am vorbit cu ei şi i-am ajutat să desfacă din cadouri. Când ne pregăteam să plecăm, se apropie de mine un băieţel şi îmi spune "Mulţumesc, Moş Crăciun!". A fost un moment unic, imposibil de descris în cuvinte.

Voi încheia aici, mulţumindu-vă tuturor pentru că i-aţi ajutat să zâmbească! Pentru că împreună am reuşit să le arătăm cât de frumos poate fi Crăciunul! Misiunea Campaniei de Crăciun - îndeplinită!